Uite un gand avangardist: cum ar arata lumea daca Europa, China, Rusia, Japonia si India ar forma o singura uniune?
La prima vedere pare ceva dintr-un film, dar daca ne gandim serios, ar fi cea mai mare alianta economica din istorie. Ar aduna la un loc economii uriase precum Uniunea Europeană, China, Rusia, Japonia si India. Impreuna ar insemna aproape jumatate din populatia planetei si cam jumatate din economia globala.
Un asemenea bloc ar avea productie industriala imensa, tehnologie avansata, resurse naturale, forta de munca numeroasa si piete de desfacere uriase. Practic, ar putea functiona aproape independent de restul lumii. In comparatie, Statele Unite ale Americii nu ar mai fi liderul clar al economiei mondiale, ci ar deveni un rival puternic intr-o lume impartita in doua mari centre de putere.
Cel mai probabil, aceasta uniune nu ar fi una politica in sensul clasic, cu un singur guvern. Ar semana mai mult cu un parteneriat economic foarte strans: comert liber intre membri, investitii comune, proiecte mari de infrastructura si poate chiar o moneda folosita doar pentru tranzactii internationale. Nu ar fi la fel de integrata precum Uniunea Europeana, dar ar fi mult mai coordonata decat simple acorduri comerciale.
Desigur, lucrurile nu ar fi simple. Diferentele dintre aceste tari sunt uriase. Unele sunt democratii consolidate, altele au regimuri autoritare. Exista rivalitati istorice, neincredere si interese diferite. Ar fi ca si cum ai pune la aceeasi masa competitori directi si le-ai cere sa imparta conducerea. Economic ar fi o forta uriasa, dar politic ar fi fragila.
Un astfel de bloc ar putea duce la un nou tip de „Razboi Rece”, dar unul economic. Competitia s-ar muta in zona tehnologiei, energiei si influentei financiare. Lumea s-ar organiza in jurul a doua mari blocuri economice, iar tarile mai mici ar trebui sa isi aleaga cu grija partenerii.
Pentru economia Romaniei, impactul ar fi major. Fiind membru al Uniunii Europene, Romania ar intra automat in acest bloc. Asta ar putea insemna acces la o piata uriasa si la investitii mari in infrastructura, energie si industrie. Portul Constanta ar putea deveni mult mai important, iar Romania ar putea deveni o punte intre Europa Centrala si Asia.
Pe de alta parte, ar aparea si riscuri. Competitia din partea economiilor mari, precum China si India, ar fi puternica. Unele industrii romanesti ar putea avea de suferit daca nu sunt suficient de competitive. Totul ar depinde de cat de bine isi joaca Romania cartile: daca investeste inteligent, daca isi modernizeaza economia si daca ramane stabila politic.
Dar dincolo de geopolitica si strategii, intrebarea cea mai importanta este: ce ar insemna asta pentru omul de rand?
Pentru un angajat obisnuit, ar putea insemna mai multe oportunitati de munca in companii internationale si salarii mai bune, daca investitiile cresc. Ar putea insemna produse mai ieftine datorita comertului liber si acces la o gama mai larga de bunuri si servicii. Pentru antreprenori, ar deschide usi catre piete uriase, dar si o competitie mult mai dura.
In acelasi timp, ar putea exista si nesiguranta. Schimbarile mari aduc perioade de adaptare. Unele joburi ar putea disparea, altele ar aparea. Preturile la energie ar putea fluctua in functie de deciziile luate la nivel inalt. Iar tensiunile dintre marile puteri s-ar putea simti prin instabilitate economica sau presiuni politice.
Pentru tineri, ar putea fi o lume cu mai multe sanse internationale, dar si cu o competitie globala mai intensa. Pentru pensionari, stabilitatea economica ar deveni cea mai mare preocupare.
In final, o astfel de uniune ar fi extrem de puternica pe hartie si ar putea schimba regulile jocului la nivel global. Dar pentru omul de rand, totul s-ar reduce la lucruri simple: locuri de munca, preturi, stabilitate si siguranta. Iar acestea ar depinde nu doar de marimea aliantei, ci de modul in care fiecare tara ar sti sa isi protejeze si sa isi dezvolte proprii cetateni.
